Fiu-meu a avut o perioadă în care-mi spunea, la 2-3 zile:
– Mami, mai fă, și tu, niște copii! – numa` așa, să aibă el cu cine se juca, când avea chef.
Într-una din zile, l-am surprins prin casă alergând și urlând, și, evident, l-am întrebat ce-i cu atâta zgomot…
– Ei, mă joc de-a debarcarea din Normandia! Și tre` să mă joc singur, din cauza ta!
Iaca poza de la Marea Debarcare! Mânca-l-ar mama pe el!