Greu, în casă, cu matematician

Cu Radu nu-i simplu deloc. Hai vă spun cum e să ai alături pe cineva cu o minte construită pe bază de cifre. Noroc de faptul că l-am înzestrat și cu un acut simț al umorului, iar după fiecare replică de-a lui ne hlizim și spunem amândoi, în același timp:
Eu –  Văleu, săraca nevastă-ta…
El –  Da, știu, săraca nevastă-mea…

Mă uit la ceas și îi zic să coboare, să nu piardă autobuzul.
– Grăbește-te, Radu, mai ai 10 minute! – spun eu așa, generic.
– Am fix 14 minute, mama, că autobuzul vine la și 36, deci chiar am timp.

Îl trimit să cumpere una-alta.
– Ia-ți ceva cu leuții pe care ți-i dă rest, cred că-ți rămân 10.
– Nu-mi rămân 10 lei, ci 6,30 – maxim 6,50, deci tre` să-mi mai dai, ca să-mi rămână 10 lei rest.

Vorbim despre distanțe.
– Nu te dor picioarele? Ai mers azi 2 kilometri pe jos…
– Nu mă dor. Și, auzi, n-am mers 2 kilometri, ci 1 km. și 450 de metri, că am numărat stâlpii și știu exact!

Se uită la tv. și ronțăie alune, iar la un moment dat strigă la mine să-i aduc un pahar cu apă. Eu rup ușa, nu alta, ca să nu sufere de sete copilul!

– Poftim apa, iubire!
– Mda! Ai umplut paharul numai 93%. Mai rămân 7 procente de apă, pe care nu mi le-ai adus! Of, măi, mama!
Și ne punem pe râs.

Lasă un răspuns