Tată e cel care iubește

M-a apucat toată furia.

Cică e tată. Pășește în sală tot într-o fandare, uitându-se la fiecare om în parte, de parcă vrea musai să transmită: „M-au chemat fix degeaba la tribunal nebunele astea!” (adică eu cu fosta lui). Iar când e luat la întrebări, spune senin și chiar mândru că job-ul, dom`le, job-ul nu l-a lăsat să-și vadă copilul (care locuiește taman în același oraș, nu peste mări și țări).

– Recunoașteți că, de când v-ați despărțit de reclamantă, adică în ultimii 5 ani, v-ați căutat fetița doar de 2 ori? La care el face o față plină de dispreț și răspunde ferm:
– Nu recunosc!!! Am căutat-o de mai multe ori! Ăăă… de 5 ori!

Nu-i așa? Preocupare părintească, nene, nu glumă! Deh. Nici măcar de ziua copilului… nu se obosește să-i dea un telefon. Dacă-i job, e job! Ce n-am priceput?

Și, după ce scap de asemenea creatură și mi se mai liniștește raza vizuală, eu și mama puștoaicei ne comandăm cafele și încercăm să căutăm motive de hlizeală, ca să n-o luăm razna de draci.

Și-mi dă să văd, pe telefon, cum se distrează minunea de copil cu noul ei partener de viață.

N-am prea reușit să mă prind cum arată tipul, pentru că-n toate pozele era rujat și machiat de asta mică, ce-l folosește pe post de păpușă vie. Iar EL îi face fetiței pe plac cu toată inima și fără să crâcnească. Tre` să dezvolt o țâră, că-i păcat să nu.

E clar că-n toate pozele era machiat la ochi intens, precum Boy George, iar liniile cu dermatograf vă-nchipuiți că erau trasate strâmb și stângaci, ca de o mână de copil.

Iar buzele? Ooo, buzele, inclusiv bărbia, aveau kile de ruj, de nu mai știai care le e forma dată de natură. Că… eheee… asta mică are trusa ei, cu toate ustensilele și culorile posibile. Și, cum îl prinde pe EL prin casă, zang! „Ia treci să te fac frumos!”. Bine, l-a fezandat pe ghetu` om și-n timp ce dormea. Zgâtia nu s-a putut abține și i-a tras niște dungi cu ruj roz, da` de la stânga la dreapta, așa, din viteză, ca să nu-l trezească.

Văleu! Și-i prinde în păr tot soiul de fundițe și agrafe, și tot îl roagă să-și lase plete, ca să aibă ce împleti. Și-l dă pe unghii cu ojă, de preferință sclipicoasă, de merge pe stradă doar cu mâinile înfipte-n buzunare… parcă nefiind sigur dacă a apucat sau nu să folosească acetona.

Cel mai tare am râs la poza în care, pe lângă ochi și buze scoase puternic în evidență, EL avea lipite pe obraji ștrasuri și paiete colorate, de s-a chinuit apoi vreo două ore, în fața oglinzii, să și le dezlipească. Cu apă călduță, cu frecat bine locul, ce știți voi? Nu are voie să umble nebărbierit, asta-i stabilit, pentru că îi încurcă puștoaicei tehnicile de machiaj. Și cică ea își dorește cadou o trusă și mai mare.

Iar EL o iubește și îi face toate mofturile. Și o simte a lui.

Bravo, Omule!

 

2 comentarii la „Tată e cel care iubește”

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: