Ca proaspătă mămică, eram așa de fericită că Radu a venit în viața mea, încât nu l-aș mai fi lăsat să mi se desprindă din brațe… M-am priceput să-l cresc destul de liber, nedependent de mine, însă… când mă gândeam că va veni și „vremea fetelor”, mă lua, așa, un soi de „ei, las` că văd ele”. Băietu` lu` mama!
De multe ori, când era mic, îmi închipuiam cum fac eu triajul pretendentelor și râdeam de una singură de soluțiile pe care mi le servea mintea. Auzi, Mădă!? Tu stai la ușa de la intrare și te uiți, așa, pe scări în jos, la râul de fete care vor să vină în vizită la Radu. Și, din prag, le dai testări – Cum se scrie corect face-te-ai? / Câte minute se fierbe oul? / Care-i numele premierului? Cine trece probele, da` pe toate!, intră-n casă! Clar. Relax. Problem solved.
Ei… și, acum câteva luni, a cunoscut-o pe D. Iar eu m-am descoperit, cu adevărat, pe mine în situația de mamă de băiat mare. Când îl văd happy, nu-mi mai trebuie nimic altceva… E atât de fain sentimentul, e atât de wow și etapa asta… îți aduce atâta bucurie, dacă știi cum să privești totul…
Vineri a fost ziua ei și… ce credeți? Mi-am printat, rapid, vreo foaie cu testări – cu câte minute se fierbe oul? Nuuu… Încă de miercuri am început să bat bagazinele, să-i caut un cadou. Radu îi pregătise cadoul lui, dar am simțit să-i dăruiesc și eu ceva. Așa am simțit. În drumurile prin magazine, m-am întâlnit cu cineva care s-a mirat când i-am spus ce și pentru cine caut.
– Da` tu îți bați capul cu prietena lui? Păi, pân` se-nsoară, poate mai schimbă două-trei fete… Am zâmbit amar.
Hm… de ce nu se bucură oamenii de prezent, oare? De ce, oare, nu le dăm oamenilor din viața noastră valoarea pe care ei o au astăzi? De ce, oare, gândim așa – o bag în seamă doar pe cea care-mi va fi noră… altfel, dau ignore. Păi de ce, dacă ea face parte din universul nostru – astăzi?
Nu, mâine… nu știm. Dar azi, un lucru e cert. Că Radu n-a ieșit din casă în săptămâna de dinainte de Bac, iar D. a trecut pe la noi și i-a adus o caserolă cu dovlecei pane, au petrecut vreo oră împreună, apoi l-a lăsat să învețe… La fel de cert e că, de ziua mea, în aprilie, nu la noi în bucătărie, au gătit amândoi un tort pentru mine… Nu știu în ce frigider l-au ținut, eu doar am primit surpriza făcută de mâinile lor.
Cum pretinzi să ai o relație faină cu copilul tău, dacă nu ești prezent în prezentul lui, în tot ce trăiește el, pe toate planurile? Nu prezent în sensul de implicare din aceea posesivă, nici de inițiator de interogatoriu sau de anchetă. Ci de observator, sfătuitor, sprijin… să fii același părinte și când îl mai trimiți la învățat, dar și când el simte să-i deschidă ușa unei fete… #Daria