Alba Iulia, 10 iul /Agerpres/ – Judecătoarea Camelia Folea de la Judecătoria Blaj, cunoscută în ultimele zile şi ca „Doamna cu pantofi albaştri”, a afirmat, într-un interviu acordat AGERPRES, că ştie că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, destine, suflete şi că întotdeauna audierea unui minor va dura, în ceea ce o priveşte, indiferent de câte cauze va avea, atât cât va fi necesar ca ea să se convingă de ce este mai bine pentru acel copil.
Camelia Folea a ajuns în atenţia opiniei publice ca „Doamna cu pantofi albaştri” în urma unui text, postat pe Facebook de către o avocată şi care a devenit viral pe internet. În postare era apreciată pentru modul în care s-a comportat în timpul audierii unui minor rămas după divorţ în custodia tatălui şi pentru care mama a solicitat stabilirea unui program de vizită, precum şi pentru timpul acordat acestei şedinţe de judecată.
Judecătoare la Judecătoria Blaj, din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, Camelia Folea a subliniat, în interviu, că nu este „o eroină”, aşa cum a perceput-o parte din opinia publică, ci doar „un om obişnuit”, iar ca ea „mai sunt multe alte doamne şi domni cu pantofi albaştri, judecători în această ţară”.
„Viaţa mi-a oferit şansa de a fi judecător şi mi-a lăsat, în acelaşi timp, şansa de a fi om. Ştiu că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, sunt destine, sunt suflete. Postura de eroină este dificilă. Am sperat ca numele meu să nu fie făcut public, dar nu toate speranţele se împlinesc. Nu mi-am dorit celebritate. Nu îmi doresc vreo distincţie şi nici un alt loc de muncă. Locul potrivit pentru mine este în robă, în sala de judecată”, a declarat Camelia Folea.
Judecătoarea a mai spus că nu se aştepta „în niciun caz” la un asemenea impact mediatic al poveştii scrise de avocata Mădălina Scutelnicu, apreciind, pe de altă parte, talentul cu care aceasta a relatat cele întâmplate în sala de judecată.
„De regulă trecem uşor sau chiar ignorăm ceea ce se întâmplă bun. În schimb suntem tentai să amplificăm ceea ce ni se întâmplă rău. Aşa am ajuns ca o situaţie de normalitate să ni se pară ceva neobişnuit”, a spus Camelia Folea.
Ea a precizat că nu poate oferi detalii despre cauza relatată de avocată în postarea intitulată „Doamna cu pantofi albaştri”, dar a subliniat că în toate dosarele de acest gen a urmărit să dezvolte o interacţiune bazată pe „încredere şi comunicare” cu aceşti copii.
„Ca judecător în astfel de cauze eşti obligat să audiezi minori. Unii au 10 ani, alţii 12, alţii 16. Unii sunt timizi, alţii nu. Unii găsesc puterea să zâmbească, altora le joacă ochii în lacrimi. Nu ai la dispoziţie foarte mult timp pentru a găsi calea de comunicare cu acel copil şi pentru a încerca să afli ce este mai bine pentru el, fără a-l traumatiza. Doamnei avocat i s-a părut extraordinar că am luat copilul de mână. E un gest pe care l-am făcut întotdeauna. Indiferent de vârsta copilului. E un prim pas spre încredere şi comunicare. De asemenea, i s-a părut extraordinar că audierea (minorului – n.r.) a durat 35 de minute. In instanţă timpul se opreşte în loc. Nu mi-am stabilit niciodată un timp limită pentru audierea unui minor. Nu aş putea să vă spun cât va dura audierea în următorul dosar de acest fel, pe care îl voi avea de soluţionat. Ce pot spune cu certitudine este că va dura atât cât va fi necesar ca eu să mă conving ce este mai bine pentru acel copil. Am procedat la fel şi atunci când am avut o şedinţă de numai 10 cauze, şi atunci când aveam şedinţe de 60-70 de cauze săptămânal şi lucram în instanţă doar doi judecători, pe patru posturi”, a afirmat Camelia Folea.
Întrebată dacă crede că s-ar impune şi în România înfiinţarea unor instanţe specializate în judecarea cauzelor cu minori, aşa după cum s-a comentat în mediul public pe marginea acestui caz, Camelia Folea a opinat că „este necesar ca mai întâi să avem judecători specializaţi, dar în adevăratul sens al cuvântului”.
Magistrat cu experienţă, fost preşedinte al Judecătoriei Blaj, Camelia Folea le-a transmis judecătorilor aflaţi la început de carieră care vor avea de soluţionat astfel de dosare „să înţeleagă că au o mare responsabilitate, să-şi ia rolul în serios, să nu uite de ‘litera şi spiritul legii’ şi că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, iar că în astfel de cazuri se face justiţie în interesul copilului”.
De asemenea, celor celor care încă nu au încredere in justiţie, judecătoarea le-a transmis „să încerce măcar” să aibă.
„Ştiu că statistic lucrurile nu stau bine, dar nu pot să nu mă întreb în ce măsură statistica reflectă realitatea şi în ce măsură mass-media contribuie la această statistică. Toţi trebuie să ştim că o soluţie, oricât de legală, temeinică şi umană ar fi, nu va mulţumi niciodată toate părţile implicate într-o cauză. Într-un dosar, civil sau penal, măcar una dintre părţi va fi nemulţumită”, a spus judecătoarea.
„Doamna cu pantofi albaştri”, textul postat pe Facebook de către avocata Mădălina Scutelnicu şi care a fost redistribuit de peste 27.000 de alţi utilizatori şi a fost comentat de alte zeci de mii de oameni, a impresionat lumea virtuală, şi nu numai, povestea fiind relatată şi în mass-media.
Mai mult, pe un site specializat a apărut o petiţie prin care semnatarii solicită decorarea ‘judecătoarei cu pantofi albaştri’.
Inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii a felicitat, vineri, judecătoarea „pentru modalitatea în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu”, apreciind, totodată, faptul că activitatea acesteia „a fost remarcată atât de către profesionişti, cât şi de mass media şi publicul larg”.
Potrivit celor prezentate de către Mădălina Scutelnicu, atunci când judecătoarea l-a văzut pe puştiul de opt ani, s-a apropiat de el şi i-a spus: „Vezi, R., am pantofi albaştri! Tu ai pantofiori albaştri? Uite, am şi pelerină! Dă-mi mânuţa şi hai cu mine, să-ţi arăt cât de maaare e castelul ăsta!”.
După ce copilul a fost audiat, la întoarcerea în sala de judecată, judecătoarea i-a spus să coboare atent de pe podium, să nu se lovească şi „să meargă la mami sau la tati, unde vrea el”.
Ulterior, după ce a suspendat şedinţa, „doamna judecător cu pantofi albaştri”, mama şi copilul au stat un sfert de oră într-o altă încăpere, de unde clienta avocatei a ieşit radiind de fericire pentru că avusese şansa să-şi ţină copilul în braţe după 1 an şi jumătate.
Mama copilului i-a spus apoi avocatei că judecătoarea i-a dat băiatului „un pumn de bomboane”, din care copilul i-a oferit şi celei care i-a dat viaţă, şi le-a făcut şi o fotografie celor doi.
„N-am trăit aşa ceva în 10 ani de avocatură. Am văzut magistraţi pentru care audierea minorului însemna următorul dialog, purtat fix în faţa uşii sălii de judecată, aşa, din voleu, cum ar veni: – ‘Câţi ani ai, cu cine vrei să stai, cu mama sau cu tata? Bine, pa!’. Doamna cu pantofi albaştri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind conştientă că lucrează cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14. Domnilor magistraţi, permiteţi-mi o sugestie: cumpăraţi-vă pantofi albaştri, poate în asta stă magia! Nu există nici castel, şi nici pelerină, fără un strop de magie, nu-i aşa?”, a conchis avocata. AGERPRES / (AS – autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă)