În clădirea somptuoasă, ridicată în stil neoclasic cu influențe baroce, cu coloane înalte, uși din lemn masiv și pardoseală din marmură grea… în acest Palat al Justiției din Arad zâmbește, fericită, o Lumină roz.
Este atât de impunător acest sediu în care își desfășoară activitatea Judecătoria și Tribunalul, încât nu poți să nu te întrebi… Ce e acolo, în capătul holului de la parter, e reală, de unde vine acea lumină?
Pornești spre ea și, pe măsură ce te apropii, nuanța e din ce în ce mai puternică, iar pereții încep să își schimbe veșmintele. Tablourile impozante pe care le-ai văzut până atunci pe hol se transformă, treptat, în rame albe ce îmbracă, grijulii, desene colorate.
Ajungi în fața Camerei nr. 9. De aici izvorăște lumina roz!
Iar când atingi clanța, grăbit să vezi ce e dincolo, observi scris pe ușă cel mai frumos mesaj pe care l-ai citit, vreodată, într-un Tribunal:
„DIN DRAGOSTE ȘI RESPECT PENTRU COPII”
Camera nr. 9. Ce cifră frumoasă e 9! Nouă. O abordare 9 a relației Copiilor cu Justiția. O 9 viziune asupra relației Judecător – Copil.
Da, și în justiție lucrăm cu copii.
În cauzele civile, de divorț sau de modificare a măsurilor privind minorii, în dosarele în care judecătorul e chemat să decidă la care dintre părinți va stabili locuința celui mic, copiii care au împlinit 10 ani sunt nevoiți să treacă pragul instanței, pentru a fi ascultați.
Ajung în fața noastră, la Tribunal, așa cum îi spunem în mod uzual, ajung fără voia lor. Discuția pe care urmează să o poarte cu magistrații atinge cel mai delicat subiect, separarea părinților, și trebuie înțeles că micuții merită să fie întâmpinați și tratați cu Iubire. Merită asta.
Copilul, oricum s-ar numi el, trebuie protejat sufletește.
E datoria noastră, a adulților practicieni ai dreptului, să nu îi provocăm nicio emoție negativă în urma vizitei la Tribunal. Haideți să nu mai transformăm vizita asta într-o amintire urâtă care să-l urmărească toată viața!
Munca judecătorului nu e simplă deloc, el trebuie să afle ce se ascunde în sufletul copilului pe care-l audiază și, în funcție și de opinia lui, să decidă la care dintre părinți îi va fi micuțului mai bine.
Cum face asta magistratul? În niciun caz, întrebându-l pe minor, imediat după ce l-a întâlnit, cu cine vrea să rămână – cu mama sau cu tata. Am văzut cu ochii mei, cu ani în urmă, o astfel de abordare pe holul instanței și nu concep ca ea să se mai repete vreodată. Este inumană.
Ca să poți afla ce dureri reale ascunde sufletul unui copil, îți trebuie timp, răbdare, delicatețe și iubire. Când ai toate acestea, înțelegi imediat că audierea minorului trebuie să se facă într-un spațiu adecvat vârstei lui – nicidecum în biroul anost, printre robele negre agățate prin cuiere, care-i inhibă până și pe oamenii mari.
Camera specială pentru audierea minorilor – aceasta este soluția care trebuie implementată la nivelul fiecărei instanțe de judecată. Din păcate, nu se alocă buget pentru așa ceva, ori nu se înțelege importanța reală a acestei nevoi. Nevoi emoționale a copilului. Însă, credeți-mă, la Tribunalul Arad s-a reușit cu Iubire și Voință. Iubire pentru copii și voință de a le crea micuților care calcă pragul instanței un loc special în care să fie audiați de către judecători, loc amenajat cu ajutorul voluntarilor.
Nu este nevoie decât de o cameră disponibilă în sediu, de un Ok dat de președintele instanței pentru folosirea spațiului respectiv cu acest scop nobil, și-apoi se va colora singură în albastru și roz. O vom umple repede noi, fără atâtea cereri, referate, aprobări și parafe care nu mai vin de la minister.
După audiere, copiii ies din sediul Tribunalului Arad râzând. Unii coboară scările strângând la piept jucăria din pluș de care s-au atașat și pe care au cerut voie judecătorului să o ia acasă…
În urma lor, judecătorii zâmbesc. Sunt împliniți sufletește pentru că au transformat vizita la Tribunal a copiilor într-un prilej de a le dărui o jucărie nouă, iar nu într-o amintire urâtă a divorțului părinților lor…
La Arad, patru magistrați specializați în probleme de minori și familie își fac programul în așa fel încât audierile micuților să fie fixate în zilele în care nu au ședințe de judecată. Pentru a dispune de timp să interacționeze cu copiii respectivi, să se joace cu ei, să deseneze împreună, timp în care să afle ce e în sufletul lor, iar în final, să hotărască ce e mai bine pentru ei: „DIN DRAGOSTE ȘI RESPECT PENTRU COPII”.
În calitate de părinte și de avocat, îi sunt recunoscătoare domnului judecător Otto Şandor SZEP, preşedintele TRIBUNALULUI ARAD, pentru că a implementat acest proiect și pentru că mi-a permis să vizitez Camera specială și să vă împărtășesc această experiență.
