Când am aflat că Judecătoria Fălticeni are amenajată, încă din 2016, o Cameră specială pentru audierea minorilor în procesele civile, m-am urcat în mașină, fără să mai stau pe gânduri.
Adică… de 4 ani, în sediul acestei instanțe copiii sunt audiați de magistrați în condiții perfect adaptate vârstei lor, sunt ascultați cu blândețe, lăsați să se joace în voie, sunt alinați și tratați cu maximă responsabilitate… iar nimeni nu a găsit potrivit să scrie despre asta măcar câteva vorbe? Eu o voi face, deoarece cred în puterea exemplului.
Dacă, acum câteva luni, mi-am închipuit că amenajarea unei Camere speciale pentru audierea minorilor în sediile instanțelor din România necesită oarece bătaie de cap – alocarea unui spațiu, solicitarea unor aprobări, găsirea unor sponsori pentru amenajare (de la Ministerul Justiției nu se alocă buget), șamd., astăzi, la Judecătoria Fălticeni, am înțeles că doar de Iubire e nevoie. Iubire și respect pentru copii.
Oamenii care nu lucrează în sistemul judiciar au, adesea, impresia că noi (avocații, judecătorii, grefierii) suntem roboți, niște arătări îmbrăcate în robe și lipsite de sentimente, de empatie. Hm! Cât neadevăr…
Prin 2015, o doamnă grefier din cadrul Judecătoriei Fălticeni a luat de mânuță o fetiță ce urma a fi audiată în procesul de divorț al părinților săi. O însoțea către Camera de consiliu unde era programată întâlnirea cu judecătorul. Copilul tremura din toate încheieturile și avea ochii în lacrimi, nefiind într-un mediu care să-i creeze confort. La un moment dat, fetița a zărit în cealaltă mână a doamnei grefier un mănunchi de chei la capătul căruia era agățat un breloc în formă de ursuleț. Ce-a făcut copilul? A trecut, imediat, în partea cealaltă, a prins mâna stângă a grefierei și s-a agățat de ursuleț. S-a agățat de o jucărie! Poate… cea mai mică jucărie posibilă, dar cu mare, mare putere să-i schimbe starea și să-l liniștească. Acesta a fost un prim moment în care personalul instanței a conștientizat necesitatea adaptării Camerei de consiliu la nevoile emoționale ale copiilor care trec pragul Judecătoriei.
În 2016, președintele de atunci al Judecătoriei Fălticeni, dna judecător Irina Maria Ghiduc (actualmente, magistrat în cadrul Tribunalului Suceava) a participat la un seminar la Brașov, iar când a revenit a spus doar atât: „Camera noastră de consiliu este total nepotrivită audierii minorilor. Haideți să o amenajăm așa cum se cuvine! Mă sprijiniți?”.
Și… ca prin magie, încăperea a început să se umple cu jucării aduse de judecători, de grefieri… da, tocmai de acei oameni pe care îi vedem îmbrăcați în robe și pe care-i credem lipsiți de emoții.
E atât de liniștitoare Camera specială din cadrul Judecătoriei Fălticeni, mai că aș fi rămas aici o zi întreagă! După ședințe de judecată epuizante, se mai întâmplă ca vreun magistrat să intre chiar aici, în Camera specială, să stea câteva minute și să-și umple sufletul cu stare de bine.
Se poate! Cu iubire și respect pentru copii, se poate.
Vedeți? Este nevoie să umpli camera cu mobilier, iar tu, ca instanță, nu ai buget alocat, nu ai sponsori? Nu-i nimic. Cauți cutii de diferite dimensiuni, le ambalezi în hârtie colorată, le prinzi cu fundițe plăcute ochiului, așezi pe ele jucării și… gata magia. Pentru că îți pasă.
Camera specială a Judecătoriei Fălticeni arată și miroase a Seară de Crăciun… Dacă eu, adult, am simțit asta, sunt convinsă că la fel au simțit și copiii care, din 2016 încoace, au fost audiați în această încăpere.
Este excepțional, pentru dezvoltarea lor emoțională, să le rămână în memorie o „Seară de Crăciun” în locul amintirii dureroase că, la divorțul părinților lor, au fost întrebați, sec, pe o bancă veche din sediul unei Judecătorii, dacă aleg să rămână cu mama sau cu tata.
Facem tot ce depinde de noi. Ca cei mici să nu ajungă, totuși, aici, depinde doar de părinții lor…
Mulțumesc doamnei judecător Mălina TEBIEȘ, din cadrul Judecătoriei Fălticeni, pentru că mi-a permis să vizitez Camera specială și să vă împărtășesc această experiență.