Îi știu de ani buni, încă de când se curtau… îi cunoșteam, pe fiecare în parte, din conjuncturi diferite. Când au intrat de mână în cabinetul meu, într-o iarnă, pur și simplu să-mi ofere un cadou de Crăciun, m-am bucurat teribil pentru ei. Ce fain le va fi împreună!, am gândit. Sub ochii mei, cumva, s-au apropiat, s-au ținut de mână strâns, s-au căsătorit, s-au sprijinit, au înflorit prin copii…
Iar azi? După ce dialogul li s-a liniștit, au spus că încă se Iubesc, fiecare a rostit asta…. dar nu mai pot continua așa.
Am povestit, toți trei, despre cum?, despre cine?, despre cui?, despre de ce?, despre ce este de făcut. Cum să zic? Dacă, totuși, s-ar ajunge acolo, ar fi un divorț care m-ar durea mai mult decât celelalte pe care le văd zilnic.
Asta pentru că mi-i simt apropiați, dar și pentru că știu și eu, știu și ei, că se Iubesc unul pe altul. Sper ca tocmai asta să le fie cheia care să-i aducă înapoi la ei doi, să-i scuture bine, să-i trezească, să-i treacă hop-ul, să-i aline. Ridice.
Modul în care comunicăm unii cu alții, în general, și mai ales aici, în relația de cuplu, este esențial. Poate face, rapid, diferența dintre o relație care se scufundă cu fiecare zi care trece și una faină, liniștitoare, pe plus.
„COMUNICAREA NONVIOLENTĂ” a lui Marshall Rosenberg e atât de utilă fiecăruia dintre noi. O recomand, spre lectură, de fiecare dată când am ocazia. E magică în toate tipurile de relații, la job, în familie… eu însămi am aplicat, în special cu Radu, tipul acesta de dialog total nonviolent.
Iar astăzi, mai ales pe ei doi i-am rugat să o citească, recitească…
Cum transmiți ce-ți dorești sau ce te supără fără să-l rănești pe celălalt, fără să-i tot apeși butoane, fără să-l faci să se simtă vinovat sau să-nțeleagă, în mod greșit, că îl critici?
Cum faci? Cum o spui?
- photo by Juan Rodriguez Duarte