– Hei, voinicule! Cum a… Nici n-am apucat să termin propoziția, că puștiul mi-a răspus dintr-o suflare.
– A fost foarte frumos și emoționant! Mi-a plăcut foarte mult când doamna mi-a zis “Big Brother”, că doar sunt fratele mai mare și am multă grijă de sora mea! Așa mi-a spus tot timpul, “Big Brother”. Sunt mândru că sunt “Big Brother”! Și… ce ciudat! De unde știa doamna că pe 28 martie o să fie ziua mea? Că mi-a spus “La mulți ani!” și m-a întrebat dacă fac vreo petrecere. Ei, m-a mai întrebat și despre tata și mama, dar știți că doamna mi-a zis primul “La mulți ani!” pe anu` ăsta? Hihi!
Asta mi-a povestit Claudiu – G. (11 ani), după audierea din 21 martie, de la Judecătoria Sibiu, în procesul de divorț dintre părinții săi.
Cât de puțin le trebuie celor mici să treacă mai ușor peste un astfel de moment deloc fericit din viața lor! Cât de puțin ne trebuie nouă, ca adulți, să aflăm totul despre o situație: glumind cu un copil, făcându-i o mică bucurie, dându-i senzația că alta este tema discuției, având grijă să nu trăiască nicio suferință în plus. Și, da, spuneți-i, la audiere, copilului pe nume!
Impecabil!