Nu-s de acord deloc cu expresia potrivit căreia „Copilul se pupă numai în somn”. În somn, bun. Și când e treaz? Cum ne purtăm cu el? Îl iubim de crăpăm, doar că nu-i spunem asta, de teamă că ni se va urca în cap? Nu-l alintăm, nu nimic? Aha. Deci, asta e soluția pe care o găsim îndreptățită, de pe malul nostru. Okay.
Dar de pe malul lui? Copilul ce vede? Ce fel de vibrații emoționale simte că primește dinspre noi?
Azi, mâine, poimâine, același text sec:
– Te-ai trezit? Fugi la baie, spală-te și hai la masă!
Știți cum se va simți? Obligat să facă toate cele 3 lucruri. Pentru el nu e nimic nou față de ieri, e rutină. Sunt acțiuni pe care doar înțelege că trebuie să le execute și, credeți-mă, într-o zi va riposta. Pentru că are și Suflet.
Iar Sufletul este singurul motor real cu care funcționează oamenii, indiferent de vârstă.
– Bună dimineața, iubire! Fugi la baie, spală cei mai frumoși ochișori din lume și hai, te așteptăm la masă!
Noi, eu și cu taică-tău te așteptăm, da? … Noi (cei mari) – Pe tine (cel mic) – Te așteptăm. Ați prins ideea? În doar câteva cuvinte, îl validați! Se va simți iubit. Va simți că simpla lui trezire dimineața e, pentru voi, părinții lui, o imensă bucurie. O va zbughi la baie și apoi la masă, pentru că e așteptat din iubire, nu pentru că i se ordonă să execute niște acțiuni.
Ca părinte, am avut grijă ca fiul meu să nu-și spună niciodată, lui însuși, că locuiește cu mine pentru că n-are încotro. Chiar dacă știu că nu are vârsta la care să se descurce singur, am fost atentă ca nici măcar să nu i se nască în minte un asemenea gând. De ce? Pentru că îl iubesc profund și îi doresc să-mi deschidă ușa de drag, nu că-s mă-sa și că trebuie. Credeți că am folosit întâmplător acel „îi doresc”? Nu. Lui îi doresc să facă, în viața asta, toate lucrurile după cum simte, iar nu pentru că este silit de conjuncturi.
Lanțurile de orice tip, fie ele la propriu sau la figurat, ne fac să suferim. Iar să te formezi așa, cu spiritul liber, căutând permanent să-ți asiguri propriul confort emoțional, înseamnă că vei ști să-ți alegi în viață oamenii lângă care să te simți împlinit, job-ul la care să mergi cu drag dimineața…
Prin natura noastră, suntem spirite libere ce nu pot trăi captive în niciun fel de relație. Nu vorbesc de relații de compromis (în care zâmbești la șefu`, da`-ți vine să-i crăpi capul), ci de acelea autentice în care ți-e foarte bine, în același timp, și în raport cu celălalt, dar și în raport cu tine însuți. Asta e cea mai faină stare ever!
Oamenii autentici nu pot trăi captivi în niciun fel de relație, iar singurul sentiment care ne poate ține alături unii de alții este Iubirea.
Astea fiind zise… S-a trezit cel mic? Acesta-i începutul:
– Hei, s-au deschis cei mai frumoși ochișori din lume! Bună dimineața, iubire!